De la izbucnirea războiului ruso-ucrainean, Turcia a fost una dintre țările care, într-o manieră pragmatică şi profitând de dinamica războiului, a reuşit să îşi avanseze interesele de pe agenda de politică externă.
Pe măsură ce conflictul ruso-ucrainean s-a adâncit, iar la nivelul media erau circulate ştiri privind luptătorii ucraineni blocaţi în subsolurile uzinei Azovstal, distrugerile provocate de forţele ruse sau impactul întreruperii livrărilor de cereale asupra statelor sărace din Africa, Ankara s-a autopromovat ca un potenţial mediator între cele două părţi angrenate în război.
Un prim-contact ruso-ucrainean, la nivel înalt, a avut loc la Forumul Diplomatic de la Antalya (10 -13 martie a.c.), cu participarea miniştrilor de externe Serghei Lavrov şi Dmitri Kuleba. Prima rundă de negocieri pe un teren realmente neutru s-a derulat la 29 martie a.c., într-un loc simbolic, pe coasta europeană a strâmtorii Bosfor – Palatul Dolmabahce, din Istanbul. Ulterior, Recep Tayyip Erdogan şi-a exprimat disponibilitatea de a organiza un summit cu participarea preşedinţilor Ucrainei şi Rusiei. Succesul semnării (22 iulie a.c.) acordului privind crearea unui coridor în Marea Neagră pentru transportul cerealelor din Ucraina a fost asociat tot cu eforturile diplomatice intense ale Ankarei.
Astfel de victorii de imagine îi sunt necesare lui Recep Tayyip Erdogan din perspectivă internă – pe fondul declinului economic intern, al alegerilor generale (prezidenţiale şi parlamentare, planificate în 2023) sau al necesității eliminării amenințărilor la adresa stabilității regimului –, însă marșează şi pe creșterea profilului internațional al Turciei.
Turcia în rolul mediatorului
Neutralitatea – care i-a permis Turciei asumarea rolului de mediator credibil în acest conflict – a fost construită treptat, prin luări de poziţie uneori contrastante faţă de cele occidentale. Pe de o parte, Turcia a furnizat armament Ucrainei (deja celebrele drone Bayraktar), a blocat tranzitul navelor militare ruseşti prin strâmtorile controlate (conform prerogativelor asigurate prin Convenţia de la Montreux), a condamnat invazia rusă în Ucraina, şi a refuzat să recunoască anexarea teritoriilor (sau rezultatele așa-ziselor referendumuri pentru independenţă din provinciile Luhansk, Doneţk, Herson şi Zaporojie); pe de altă parte, Turcia nu a impus sancţiuni Rusiei și a acceptat inclusiv utilizarea rublei ruseşti în comerţul bilateral. Până nu demult, entităţi bancare din Turcia acceptaseră să ia parte la sistemul „Mir”, creat de Rusia ca alternativă la sistemele tradiţionale de plăţi. Recent însă, mai multe bănci de stat și private au anunţat că se vor retrage din acest sistem, din cauza temerilor privind sancţiunile internaţionale secundare.
Dincolo de beneficiile de imagine ale implicării în procesul de mediere, Ankara a utilizat conflictul ruso-ucrainean pentru atingerea propriilor obiective, în încercarea de a-şi creşte influenţa – nu doar în Marea Neagră, dar şi în Orientul Mijlociu sau Marea Mediterană.
Potrivit Wall Street Journal, secretarul adjunct al Trezoreriei SUA, Wally Adeyemo, ar fi efectuat vizite (august a.c.) şi ar fi purtat discuţii cu oficiali ai Turciei şi ai Emiratelor Arabe Unite – state despre care SUA consideră că facilitează eludarea sancţiunilor financiare internaţionale de către Rusia. Aproximativ 500 de firme ar fi fost înfiinţate de cetăţeni ruşi în Turcia, în prima parte a anului 2022 – mai mult decât dublu față de numărul din 2021. Totodată, exporturile Turciei către Rusia ar fi crescut cu 75% în iulie a.c., față de aceeași perioadă a anului trecut. În domeniul energetic, statul turc a continuat cooperarea cu Rusia pentru construirea unei centrale nucleare, ce va fi operată de Rosatom – companie de stat rusească. Importurile de petrol rusesc s-au dublat și ele, în prima jumătate a anului.
Conform aceleiași surse, Turcia a beneficiat de venituri consistente de pe urma turismului realizat de cetățenii ruși, în timp ce o parte din oligarhii supuși sancțiunilor internaționale au preferat să își adăpostească bunurile (ex: iahturi de lux) pe coasta turcească a Mediteranei. Piața imobiliară ar fi fost și ea stimulată de infuziile de capital venite de la cumpărători ruși, care au înregistrat cel mai ridicat număr în raport cu cei proveniţi din alte zone, începând cu aprilie a.c.
Simbioza ruso-turcă se aplică şi în echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, unde Ankara este interesată să reducă riscul terorist generat de comunităţile kurde, prin operaţiuni militare, şi să îşi crească influenţa în raport cu alte state puternice la nivel regional (ex.: Iran, Arabia Saudită, Israel etc.), în timp ce Rusia doreşte să evite o destabilizare a Siriei, şi o eventuală înlăturare a regimului Assad.
Pe fondul îngheţării procesului de accedere la UE, Ankara s-a simţit marginalizată, în timp ce schimbările interne (manifestate printr-o consolidare a puterii AKP şi a preşedintelui Erdogan, în special ca urmare a tentativei de lovitură de stat din 2016) au condus la o îndepărtare treptată a Turciei de viziunea europeană, dar şi de speranţa şi dezideratul de a mai accede în cadrul Uniunii.
Tensiunile constante dintre Turcia şi Grecia în Marea Mediterană şi disensiunile legate de statutul insulei Cipru, de drepturile de exploatare a zăcămintelor de resurse din Marea Mediterană sau de evoluţiile recente în relaţia Grecia-SUA au contribuit, cel mai probabil, la refacerea calculelor strategice şi de politică externă ale Turciei, și la o îndepărtare a acesteia de partenerii occidentali.
Relația Turcia-NATO
Existenţa unor fisuri în relaţia dintre Turcia şi NATO (în special SUA) sau UE a devenit mult mai vizibilă în contextul crizei migraţiei şi a ascensiunii grupării teroriste Daesh în Orientul Mijlociu. Un prim semnal vizibil a constat în decizia Ankarei – survenită în 2017 – de a achiziţiona sistemul de rachete anti-aeriene S-400 de la Rusia, în pofida avertismentelor SUA. Drept consecinţă, Turcia a fost exclusă din programul de producţie a avioanelor americane F-35, iar achiziţia de astfel de aeronave pentru reînnoirea flotei aeriene a fost blocată.
Pe fundalul conflictelor din Orientul Mijlociu, Ankara a utilizat criza migraţiei pentru a pune presiune pe statele europene. Turcia a continuat să joace un rol important în criza siriană, însă a utilizat contextul acesteia pentru a-şi atinge propriile obiective legate de combaterea comunităţilor kurde, prin operaţiuni militare împotriva Partidului Muncitorilor din Kurdistan şi a formaţiunilor de voluntari kurzi angrenaţi în lupte.
În iulie a.c., Turcia a solicitat sprijinul Iranului şi al Rusiei pentru derularea unei noi ofensive militare în Siria, împotriva Unităţilor de Apărare a Poporului (miliţiile kurde YPG). În schimb, liderii Rusiei și Iranului ar fi încurajat adoptarea unei soluţii diplomatice în Siria, în cadrul procesului de pace de la Astana, şi s-ar fi opus intervenţiilor străine sau „furtului resurselor şi al petrolului ţării”.
Contextul deciziei Suediei şi a Finlandei de a se alătura NATO – ca urmare a agresiunii militare ruse împotriva Ucrainei – a constituit o altă oportunitate pentru Ankara de a negocia interese ce ţin de consolidarea puterii actualului regim. Turcia s-a opus extinderii NATO prin includerea celor două ţări, pe fondul unei aşa-zise toleranţe a acestora în raport cu activităţi ale organizaţiilor teroriste. În fapt, Turcia vizează, foarte probabil, slăbirea şi eliminarea Partidului Muncitorilor din Kurdistan şi a mişcării Fetulah Gullen din Europa.
Poate fi afirmat că eforturile diplomatice turce s-au soldat cu un oarecare succes şi în cazul Summit-ului NATO de la Madrid (iunie a.c.), în cadrul căruia Erdogan a reuşit să aibă o întrevedere cu Joe Biden, pe agenda discuţiilor fiind şi procesul de aderare la Alianţă a Suediei şi Finlandei. Ulterior întrevederii, presa occidentală a relatat, pe de o parte, despre o temperare a discursului turc pe tema accederii celor două state în NATO şi ridicarea veto-ului în această chestiune, iar, pe de alta, despre faptul că Joe Biden ar susţine o potenţială achiziţie de avioane F-16 de către Turcia (necesară de ceva timp pentru reînnoirea flotei aeriene turceşti), în pofida opoziţiei Congresului american.
Jocul realizat de Erdogan pentru creşterea influenţei Turciei în plan extern, dar şi pentru îmbunătăţirea imaginii şi consolidarea poziţiei proprii în plan intern a fost vizibil și cu ocazia participării sale la summit-ul Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai (derulat la Samarkand, Uzbekistan, în septembrie a.c.). În timp ce Vladimir Putin a fost – cel puţin la o primă vedere – marginalizat, din cauza războiului condus împotriva Ucrainei, preşedintele turc a avut o vizibilitate crescută şi s-a evidenţiat prin poziţia centrală la masa discuţiilor sau prin atitudinea în raport cu preşedintele rus (faptul că l-a făcut pe acesta să aştepte, nu pentru prima oară, într-un cadru oficial), în pofida faptului că Turcia are doar statutul de partener de dialog al organizaţiei.
Declaraţia lui Recep Tayyip Erdogan, potrivit căreia Turcia vizează obţinerea statutului de membru al Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai, poate reflecta un interes al Ankarei de a-şi creşte implicarea în Asia Centrală, inclusiv pe fondul beneficiilor economice şi financiare pe care cooperarea cu China – în această regiune – le-ar putea aduce pentru o Turcie a cărei economie este, în prezent, extrem de vulnerabilă.
Rămâne de văzut măsura în care oscilarea Ankarei între Occident şi Orient va fi considerată acceptabilă şi demnă de încredere de către partenerii tradiţionali ai acesteia sau dacă, pe fondul unei evoluţii şi a unui deznodământ imprevizibil al conflictului ruso-ucrainean, jocul îndrăzneţ şi ad-hoc al Turciei nu va conduce la o accentuare a marginalizării sale, pe termen mai lung, şi la epuizarea spaţiului de manevră avut la dispoziţie.
Surse:
- Foto: Wikipedia/CC BY-SA 2.0/Kremlin.ru/NATO.int;
- www.atlanticcouncil.org – „Experts react: After Russia-Ukraine talks in Istanbul, is an end to war imminent”, publicat la 01.04.2022;
- en.wikipedia.org – „2023 Turkish general election”; „2022 Russia – Ukraine peace negotiations”;
- www.wsj.com – „Turkey offers again to host Russian-Ukrainian peace talks”, publicat la 30.05.2022;
- www.aa.com.tr – „Putin says Ukraine changed its stance from Istanbul peace talks”, publicat la 12.04.2022;
- www.france24.com – „Turkey still hopes to host Russia, Ukraine talks after attacks”, publicat la 08.04.2022;
- www.reuters.com – „Turkey’s state banks suspend use of Russian Mir payment system-finance minister”, publicat la 29.09.2022;
- www.reuters.com – „Exclusive: Turkey ‘not closing door’ to Sweden, Finland NATO entry”, publicat la 14.05.2022;
- www.reuters.com – „Turkey rejects Russia’s annexation of Ukrainian territory”, publicat la 01.10.2022;
- www.ft.com – „US and EU step up pressure on Turkey over Russia sanctions”, publicat la 15.09.2022;
- neighbourhood – enlargement.ec.europa.eu/enlargement-policy/turkey-0_en – European Comission/European Neighbourhood Policy and Enlargement Negotiations/Enlargement/Turkey;
- interfax.com – „Russia started losing interest in talks after Istanbul meeting – Ukrainian FM”, publicat la 20.05.2022;
- www.wsj.com – „Turkey’s president Erdogan seeks to broker talks between Putin, Zelensky”, publicat la 31.05.2022;
- www.wsj.com – „Russia and Turkey’s deepening ties prompt concern in West over sanctions compliance”, publicat la 23.08.2022;
- www.bbc.com – „Turkey signs deal to get Russian S-400 air defence missiles”, publicat la 12.09.2017;
- www.bbc.com – „What Turkey’s S-400 missile deal with Russia means for NATO”, publicat la 13.06.2019;
- www.dw.com – „EU ’strongly rejects’ Turkey’s ’use’ of migrants at border”, publicat la 04.03.2020;
- www.aljazeera.com – „Turkey plans Syria operation as long as threat remains: Erdogan”, publicat la 20.07.2022;
- www.aljazeera.com – „Turkey’s Erdogan renews case for Syria operation at Tehran talks”, publicat la 19.07.2022;
- www.aljazeera.com – „Can the SCO be Turkey’s alternative to the West?”, publicat la 21.09.2022;
- financialintelligence.ro – „Turcia vrea să devină membră a Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai”, publicat la 18.09.2022;
- www.hotnews.ro – „Analiză. Kurzii, războiul cu Turcia şi marile trădări ale lumii occidentale”, publicat la 10.10.2019.
- www.reuters.com – „Biden administration throws support behind potential F-16 sale to Turkey”, publicat la 29.06.2022;
- www.rfi.ro – „Cu gândul la un nou mandat prezidenţial, Turcia sub Erdogan riscă să stârnească furia aliaţilor occidentali (analiză France 24)”, publicat la 24.06.2022;
- www.rfi.ro – „NATO:Turcia renunţă la veto-ul împotriva aderării Suediei şi Finlandei”, publicat la 29.06.2022;
- www.rfi.ro – „Marea Neagră, miză strategică, militară şi economică – Analiză Le Monde”, publicat la 23.06.2022;
- www.rfi.ro – „Pe fondul crizei din Ucraina, Erdogan îşi îndreaptă atenţia spre kurzii din nordul Siriei (analiză France24)”, publicat la 17.06.2022;
- www.bbc.com – „Ukraine peace talks: The West calls for actions not words from Russia”, publicat la 29.03.2022.
