Un articol de Andrei Duțescu
Deși Israelul nu a ratificat vreodată tratatul fondator al Curții Penale Internaționale și se eschivează de la participarea directă în chestiunile tratate de aceasta (asemănător Statelor Unite, Rusiei și Chinei), Curtea a recunoscut statutul de suveranitate al Palestinei și își exercită jurisdicția internațională asupra demnitarilor și crimelor desfășurate pe teritoriul acestui stat membru al Statutului de la Roma.
Așadar mulți critici ai premierului israelian, Benjamin Netanyahu, consideră declarația Curții drept o greșeală crasă în ceea ce privește non diferențierea între un guvern „democrat” și o organizație teroristă ce le amenință securitatea. Astfel, apar următoarele întrebări: Va genera decizia Curții un stimul de facto pentru creșterea popularității electorale aflate în decădere a guvernării lui Benjamin Netanyahu? Care este motivul tăcerii acute a superputerii americane? Reprezintă conflictul din Gaza unul din „războaiele bune” ale erei noastre, care se soldează cu pierderi inestimabile, dar acceptate tacit de ordinea Occidentală?
Declarația Curții Penale Internaționale și a Curții Internaționale de Justiție. Netanyahu comparat cu liderii Hamas
În contextul tumultuos al unui Orient Mijlociu, cel puțin instabil la momentul actual, operațiunile militare ale Israelului în cadrul intervențiilor de forță din Gaza formează o imagine complexă a izolării politice a statului în fața comunității internaționale și a instituțiilor/entităților ce funcționează drept garanți ai securității (în realitate caracterizate de neputință în fața deciziilor ce periclitează sfera de influență a Ierusalimului sau a altor puteri majore).
Decizia controversată a procurorului Curții Penale Internaționale, Karim Khan, din data de 20 mai a anului curent de a îi declara pe Benjamin Netanyahu, ministrul apărării Yoav Gallant și alți 3 lideri Hamas „criminali de război” a produs o scânteie ce evoluează cu rapiditate pe scena geopolitică. Cu atât mai mult, faptul că mandatele de arestare ale ambelor tabere sunt incluse în același document reprezintă o referință indirectă la faptul că respectivele crimele sunt egale de ambele părți. Arena internațională este împinsă într-un adevărat joc cu sumă zero de către ambițiile diplomatice ale Israelului în ceea ce privește impactul atacurilor ferme și imediate asupra declarației anterioare.
Totodată, Curtea Internațională de Justiție a adăugat alte prevederi asupra acțiunilor israeliene în ceea ce privește asaltul asupra municipiului Rafah, și anume „de încetare a oricăror acțiuni militare ce pot răni civili”. Declarațiile și prevederile ambelor organe internaționale sunt în general tratate sub egida unor avertismente maleabile, modul de exprimare al Curții de Justiție fiind mai mult o prevedere asupra felului în care conflictul „trebuie” purtat de către Israel decât o judecată directă a chestiunii legalității acțiunilor militare.
Însă, luând în considerare cele prezente, Curtea de Justiție citează indirect Convenția asupra Genocidului prin afirmația în cauză, demonstrând că acest organ internațional diferențiază între dreptul Israelului de a continua conflictul activ cu Hamas și responsabilitatea critică de a proteja civilii, fapt contrar crimelor de război raportate în ultimele luni în regiune, săvârșite de Forțele de Apărare Israeliene (Israeli Defense Force – abreviat IDF).
În acest cadru geopolitic, mandatele de arestare emise de către Curtea Penală Internațională au adus de la sine amenințări la adresa procurorului Karim Khan din partea delegațiilor israeliene. Mai mult, un reprezentant al Israelului în cadrul plenului Curții a fost citat, afirmând urmptoarele: „Curtea există doar pentru probleme din Africa și pentru agitatori precum Putin“. Afirmația respectivă readuce în chestiune impactul pe care mandatul emis de Curtea Penală la data de 17 martie anul trecut l-a avut în Occident, fiind aplaudat și sprijinit de hegemonul american și liderii europeni. Inversul reacției cu privire la criza din Gaza, unde această instituție garantă a drepturilor internaționale devine imediat „inamica” a Statelor Unite și a Israelului prin simpla exercitare a capabilităților acesteia de condamnare, fie ele și exclusiv de natură diplomatică.
Represaliile geopolitice. Reacția Washingtonului și a cancelarului german
Reacția imediată a Statelor Unite a fost cea de condamnare severă a eliberării mandatelor, Antony Blinken declarând într-o conferință de presă faptul că decizia „este una profund greșită” și vor exista sancțiuni asupra Curții Penale din partea Congresului. Însă, în data de 29 mai anul curent, guvernul Biden a declarat că nu va sprijini niciun mod concret de sancționare planificat în ultima ședință a plenului republican menționat de Blinken.
Chestiunea arealului politic american este caracterizată de incertitudine, relația tumultuoasă dintre Partidul Republican și cabinetul președintelui servind drept un exemplu concret al severității crizei pluralismului politic prezente în Washington anul acesta. Contrar declarației Casei Albe, în data de 5 iunie, Casa Reprezentanților, formată exclusiv din membrii republicani pro-Israel, a ratificat proiectul de lege ce are ca rezultat sancționarea conducerii Curții Penale Internaționale. Moțiunea acestui plen va fi întâmpinată cu un refuz total din partea Senatului, controlat de democrați. Proiectul de lege reprezintă o simplă formalitate diplomatică, servind drept replică fermă la adresa organului internațional cu sediul la Haga, care și-a permis să emită mandate pentru unul din statele aflate sub „lungul braț” protector al sferei de influență americană în chestiune și, cu atât mai mult, să menționeze crimele acestuia prin comparația directă a conducerii israeliene cu o organizație teroristă palestiniană.
Între timp însă, reacția Germaniei a fost una total contrară replicilor dure de la Washington, Steffen Hebestreit, purtătorul de cuvânt al guvernului lui Olaf Scholz, a declarat faptul că, în cazul mandatelor de arestare emise de către Curtea Penală, autoritățile germane se vor supune legislației internaționale și vor da curs cerințelor prezente de arestare și respectiv deportare a organelor conducerii de la Ierusalim. Purtătorul de cuvânt al guvernului lui Netanyahu, Avi Hyman, a declarat ca în Ierusalim decizia Berlinului este văzută drept abruptă și a readus în chestiune presupusa comparație pe care cancelarul german a facut-o la adresa Hamas pe durata vizitei diplomatice de la Ierusalim din octombrie 2023, cu privire la asemănarea amenințării palestiniene cu cea a naziștilor. În mod ironic, Hyman „a încurcat” informațiile, declarația respectivă fiind făcută chiar de către prim-ministrul Benjamin Netanyahu la acea dată.
Recentele evenimente diplomatice cu privire la jurisdicția internațională și răspunsurile agresive ale Statelor Unite și a Israelului în chestiune reprezintă subiectul actual al remarcilor presei geopolitice. Subminarea Curții Penale Internaționale și a Curții Internaționale de Justiție, două organe care au ca scop reglementarea juridică internațională, reprezintă însăși subminarea standardelor de securitate aplicabile oricărui stat, fie el și fondator al acestora.
Sursa foto: Wikipedia
