Asasinarea Dariei Dughina a surprins opinia publică occidentală și a șocat-o pe cea din Rusia. FSB s-a grăbit să acuze Ucraina drept țara care a organizat totul, în timp ce Kievul a afirmat că operațiunea aparține rușilor care se opun războiului. Însă mulți analiști s-au întrebat dacă nu cumva asasinatul a fost pus la cale chiar de Kremlin. În definitiv, fiica teoreticianul ultranaționalist Aleksandr Dughin nu era o persoană de prea mare notorietate – de fapt, complet necunoscută în Occident –, iar tragica ei moarte nu pare să fi folosit nimănui.
Însă mediatizatul deces al Dariei Dughina a survenit după un alt incident bizar semnalat în Washington D.C., cu o săptămână mai devreme, dar despre care presa internațională a vorbit prea puțin. Un critic al lui Putin din epoca sovietică, aflat în exil în Statele Unite, s-a aruncat de la fereastra apartamentului său aflat într-un cartier de lux. Decedatul se numea Dan Rapoport, un om de afaceri care l-a criticat dur pe Putin, precum și invazia Rusiei în Ucraina. Ancheta poliției se îndreaptă deja spre concluzia că Rapoport s-a sinucis, dar suspiciunile celor care l-au cunoscut bine pe afacerist sunt în continuare ferme. Pare să fi fost un asasinat, cred aceștia.
Astfel de evenimente tragice sunt neobișnuite, desprinse parcă din filmele cu James Bond, dar lumea spionajului, mai cu seamă a spionajului rus, bate orice film. Rușii, încă din epoca sovietică, s-au aflat în spatele multor asasinate care au urmărit scopuri politice. Ele se mai numesc „afaceri umede”, „umezeala” fiind indicată de sângele vărsat, iar în această categorie intră împușcăturile în ceafă, otrăvirile, sinuciderile la comandă și orice altă formă de moarte violentă.
Astăzi se știe că Vladimir Putin nu a ezitat în trecut să apeleze la asasinat ca măsură tactică într-un plan strategic mai amplu. Se crede, de exemplu, că ar fi ordonat agenților FSB să bombardeze niște blocuri din Moscova în 1999, când au murit peste 200 de oameni, pentru ca ulterior să fie acuzați cecenii de acest act terorist, iar Putin să aibă un argument serios pentru a lansa un război în Cecenia.
Jurnaliști și unii dintre adversarii săi politici au fost victime ale unor asasinate, precum Anna Politkovaskaia, care a relatat despre atrocitățile comise de ruși în timpul celui de-Al Doilea Război Cecen (1999 – 2009). Ea a fost asasinată în liftul blocului în care locuia, chiar de ziua de naștere a lui Putin, în octombrie 2006. Boris Nemțov, fost vicepremier și un critic dur al lui Putin, a fost împușcat pe un pod din apropierea Kremlinului, în februarie 2015. Aleksandr Litvinenko, un fost agent FSB refugiat în Anglia, unde a devenit colaborator al intelligence-ului britanic, a fost asasinat în 2006 de doi agenți GRU, care s-au întâlnit cu el într-un hotel londonez de lux și l-au tratat cu o ceașcă de ceai în care au introdus poloniu, o substanță radioactivă. În noiembrie 2015, Mihail Lesin, fost șef de presă și consilier al lui Putin, a fost găsit mort într-un hotel de lux din Washington D.C. A murit cu o zi înainte de audierea de la Departamentul Justiției în legătură cu RT, o compania de presă a Kremlinului, înființată de el. În octombrie 2016, moartea lui a fost considerată drept accident de către Procuratura Generală din Washington și de către Departamentul Metropolitan al Poliției. Dar un oficial din partea Biroului de Medicină Legală a dezvăluit că fractura gâtului său indica faptul că a fost sugrumat sau spânzurat.
În martie 2007, un alt critic al Kremlinului, fostul agent CIA Paul Joyal, a supraviețuit unui atac survenit în apropierea locuinței sale din Maryland. Joyal a fost împușcat la patru zile după ce, într-o emisiune pe canalul NBC, a sugerat că puterea de la Kremlin s-ar afla în spatele asasinării lui Litvinenko. Criminalii care au atentat la viața sa nu au fost niciodată prinși.
Activistul și politicianul rus Aleksei Navalnîi este printre cele mai mediatizate exemple de asasinat la comandă. Puternic opozant al lui Putin, pe care l-a acuzat de corupție și crimă cu dovezi adunate temeinic, Navalnîi a scăpat de moarte prin otrăvire ca prin urechile acului datorită incompetenței agenților ruși, dar în prezent se află în închisoare în Rusia și este greu de crezut că, atâta vreme cât Putin va fi la putere, va mai fi liber vreodată.
Cum era de așteptat, toate aceste evenimente sângeroase sunt greu de investigat. În primul rând pentru că cei care realizează aceste misiuni speciale sunt antrenați într-un mod aparte astfel încât să nu lase urme la locul faptei. Chiar și atunci când dau greș sau sunt neglijenți, iar mână lungă a FSB, SVR sau GRU își lasă amprentă în mod evident, tot este dificil pentru autoritățile care investighează astfel de cazuri să scoată la lumină altceva decât informații fragmentate. Un lucru este însă cert: atâta vreme cât regimurile politice din Rusia se vor încadra în tiparul celor din ultimele două decenii, „afacerile umede” vor fi familiare.
