Bruxelles-ul a decis să elimine treptat livrările de țiței rusesc și de produse petroliere până la sfârșitul anului 2022. După săptămâni de negocieri Uniunea Europeană (UE) a ajuns la un acord privind embargoul asupra petrolului rusesc si a adoptat cel de-al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Federației Ruse.
Noile sancțiuni ar urma să interzică, de asemenea, asigurarea și reasigurarea navelor rusești de către companiile din UE, precum și alte măsuri financiare. Printre acestea se afla scoaterea Sberbank, cea mai mare bancă de consum din Rusia, din sistemul internațional de plăți SWIFT, suspendarea difuzării în UE a trei instituții media controlate de Rusia, care erau folosite pentru a răspândi propaganda Kremlinului, precum și alte restricții la export.
Rusia este cel mai mare exportator de petrol și una dintre principalele surse de gaz de pe piața europeană. Limitarea consecventă a importurilor de combustibili fosili din Rusia a fost unul dintre obiectivele economice cheie ale Uniunii Europene de la începutul războiul declanșat de Moscova împotriva Ucrainei. Deși, in teorie, obiectivul principal al sancțiunilor îl reprezintă modelarea in timp a comportamentului țării vizate, de la începutul războiului rusesc împotriva Ucrainei, reducerea a două treimi din importurile de petrol rusesc în UE a fost considerată o măsură care ar putea avea un impact serios și imediat asupra economiei rusești.
În ciuda poziției contrastante a Budapestei, care acționează cu prudență, embargoul împotriva petrolului rusesc a fost totuși obținut după 26 de zile în care Ungaria a blocat negocierile. S-a admis o derogare temporară pentru ca statele cu o dependenta crescuta de petrol din Rusia să primească țiței prin conducte, cu condiția de a nu revinde petrolul și produsele petroliere către țări terțe. O altă derogare temporară a fost convenită pentru Bulgaria, care va importa țiței și produse petroliere pe cale maritima. Estimările arată că embargoul va afecta aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi de importuri de țiței rusesc până la sfârșitul anului, în timp ce aproximativ 300 000 de barili pe zi vor continua să ajungă în Ungaria, Slovacia și Republica Cehă prin conducte. Alte 1,2 milioane de barili pe zi de importuri de produse rafinate din Rusia ar urma să înceteze până la sfârșitul anului.
Deși exporturile de petrol ale Rusiei au scăzut în timpul pandemiei cu 11%, până la 7,3 milioane de barili pe zi, țara este în prezent al treilea cel mai mare exportator de petrol (în scădere de pe locul doi în 2019). Europa, urmată de China, sunt principalele piețe de export de petrol ale Rusiei. Furnizând 2,2 milioane de barili pe zi de petrol și 1,2 milioane de produse petroliere către UE, Rusia este cel mai mare exportator de petrol și produse petroliere pe piața Uniunii Europene.
Este cunoscut faptul că Moscova își folosește exporturile de energie atât în scopuri economice, dar și ca instrument de influență în politica externă. Sistarea livrărilor de gaze sau acorduri preferențiale sunt folosite pentru a pedepsi sau a recompensa țările care au un grad ridicat de dependenta de energia rusă. Repetatele crize energetice generate de întreruperea livrărilor de gaz rusesc sau impunerea de ultimatumuri au devenit instrumente frecvente utilizate de Rusia. Suspendarea livrărilor de gaz în 2006 și 2009, care a avut impact și asupra pieței UE, embargoul energetic împotriva Georgiei, ultimatumurile impuse Moldovei, precum si confiscarea platformelor de foraj din Marea Neagră în timpul anexării ilegale a Crimeei, când Ucraina a pierdut aproximativ 80% din zăcămintele sale de petrol și gaze din Marea Neagră și o parte semnificativă a infrastructurii portuare (de fapt, confiscarea instalațiilor Naftogaz care operează în Marea Neagră) sunt câteva exemple. Aceste perturbări au avut un impact atât asupra statelor de tranzit, cât și asupra consumatorilor finali. Din păcate, aceste acțiuni repetate ale principalului furnizor de combustibili fosili al UE nu au declanșat o consolidare a suveranității energetice în cadrul blocului.
Odată ce au fost inițiate negocierile privind impunerea embargoului petrolier împotriva Rusiei, prețurile petrolului au atins niveluri record. Fiind un produs de bază care joacă un rol disproporționat de mare în bugetul Rusiei, prețul petrolului are o importanță semnificativă în calculele geopolitice ale Rusiei. În ciuda unor opinii care afirmă că prețurile ridicate vor compensa piețele pe care Rusia le va pierde în timpul embargoului, prețul global al petrolului nu este singurul factor care poate compensa pierderile Rusiei în urma sancțiunilor. Situatia creată generează o mulțime de provocări pentru toți actorii pieței energetice. Într-adevăr, volatilitatea ridicată a prețului petrolului este o tendință care va continua în ciuda deciziei recente a grupului celor 23 de membri ai Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și a aliaților OPEC, care au convenit să ridice producția cu 648 000 de barili pe zi în iulie, față de 432 000 de barili în ultimele luni. Decizia de a crește producția zilnică nu va să acopere diferența creată de producția mai mică din Rusia și va fi insuficientă pentru a satisface cererea globală.
În același timp, un alt factor care nu trebuie neglijat este retragerea restricțiilor COVID-19 în Shanghai, după două luni de izolare. Cererea de carburanți este de așteptat să crească în această țară. Cu toate acestea, UE are o influență asupra Rusiei datorită ofertei sale de energie inelastice – este dificil și costisitor pentru Rusia să își redirecționeze energia în altă parte. În plus, petrolul rusesc ajunge pe mai multe piețe cu o reducere uriașă din cauza sancțiunilor, cum este cazul Indiei, care cumpără petrol rusesc la un curs preferențial cu reduceri de 30-40 de dolari/baril. Prin urmare, potențiala perspectivă a prețului ridicat al petrolului nu este suficientă pentru a consolida reziliența deja afectată a economiei rusești împotriva efectelor embargoului.
În plus, interzicerea asigurării și reasigurării navelor rusești este o parte esențială a pachetului de sancțiuni din iunie 2022. Absenta asigurărilor și reasigurărilor de transport maritim din partea Uniunii Europene și a Regatului Unit va îngreuna capacitatea Rusiei de a redirecționa țițeiul și produsele petroliere către alte regiuni. Susținută de Marea Britanie, inițiativa ar trebui să intre în vigoare după o perioadă de fază de șase luni. Companiile din UE nu pot furniza „asistență tehnică, servicii de brokeraj sau finanțare sau asistență financiară, legate de transportul, inclusiv prin transferuri de la navă la navă, către țări terțe de țiței sau produse petroliere” din Rusia.
Măsura de interzicere a asigurărilor poate deveni o pârghie foarte importanta a Occidentului. Chiar daca interzicerea asigurării navelor rusești a fost contestată de Cipru, Malta și Grecia, cea mai mare națiune deținătoare de nave, măsura coordonată va afecta capacitatea Rusiei de a exporta țiței și va exclude Moscova de pe piața asigurărilor Lloyd’s of London. Acest lucru ar putea avea consecințe mult mai ample pentru exporturile rusești și ar putea forța Rusia să se orienteze către piețe mai puțin dezvoltate pentru asigurări.
Pe măsură ce fluxurile globale de petrol se remodelează, în ultimele câteva luni, UE și-a mărit importurile de petrol din Statele Unite, Africa de Vest și Orientul Mijlociu. Rafinăriile europene care caută înlocuitori pentru Ural, țițeiul emblematic al Rusiei, își îndreaptă acum atenția către surse alternative din Norvegia, Nigeria, Irak și alte țări producătoare de petrol. Dincolo de speculațiile dacă adoptarea celui de-al șaselea pachet de sancțiuni a reprezentat o provocare pentru UE și potențialul celui de-al șaptelea pachet de sancțiuni, măsurile fiind semnificativ slăbite adeseori din cauza lipsei de consens dintre statele membre ale UE, faptul că sunt contractate noi surse și rute de livrare pentru petrol și produse petroliere reprezintă un pas înainte în reducerea dependenței masive a blocului față de combustibilii fosili ruși.
Sursa articol: https://www.globsec.org
