Grupul Wagner, două cuvinte, multiple semnificaţii… Pentru Kremlin reprezintă un instrument tactic, pentru Lumea liberă un agent al expansionismului putinist, iar pentru alţii pur și simplu un mod de viaţă. Pentru cei mai mulţi însă, Grupul Wagner este o prezenţă militară agresivă, pe care, de regulă, nu o acceptă şi i se opun cu mijloacele de care dispun.
Dar ce este Grupul Wagner? În esenţă nu este vorba despre o invenție a zilelor noastre, Wagner fiind o organizaţie militară menită a servi unor interese statale, legitime sau nu. Iar în acest domeniu pionierii au fost francezii, dacă invocăm anul 1831, când a apărut La Légion Étrangère, monument din aur a mercenariatului militar.
Spre deosebire de Legiunea Străină, care nu și-a impus restricții în privința etniei combatanților, Grupul Wagner a recrutat doar din propria sa curte, fosta Uniune Sovietică fiind o pepinieră generoasă de combatanţi experimentaţi proveniţi din state în care pacea şi securitatea sunt cuvinte fără semnificaţie pentru tinerele generaţii, conflictele armate regionale fiind ceva banal. Nucleul însă în reprezintă veteranii ruşi.
Din punct de vedere juridic însă, Wagner Group este o entitate privată, complet diferită de celebra sa soră mai mare, Legiunea fiind în fapt afiliată armatei franceze, iar în prezent este implicată în misiuni de menţinere a păcii alături de parteneri din NATO, spre deosebire de grupul rusesc, care nu poate fi conexat decât indirect Kremlinului, liderii moscoviţi negând în mai multe rânduri existenţa formaţiunii paramilitare.
Să nu uităm totuşi că şi Legiunea a fost iniţial un instrument de promovare a colonialismului în Africa şi Asia, intervenţia franco-americană din Indochina şi dezastrul care a urmat fiind încă vii în memoria supravieţuitorilor vietnamezi. Dar să punem acestea şi pe seama decalajului de evoluţie dintre Est şi Vest, ruşii părând a fi încă la stadiul căutării stabilităţii şi identităţii de naţie.
Şi totuşi, cine este Grupul Wagner şi care sunt obiectivele sale?
Conform unor surse publice, populare, dar a căror veridicitate nu poate fi certificată, precum Wikipedia, Grupul Wagner a fost creat în 2013 în regiunea Krasnodar din Rusia, proximitatea cu peninsula Crimeea nepărând a fi accidentală. Iniţiatorul demersului ar fi fost Dimitry Utkin, dar părintele organizaţiei se pare că este, în realitate, Direcţia Principală de Activitate a Statului Major General al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse cu bine-cunoscutul său acronim GRU, celebrul şi temutul serviciu de informaţii al armatei ruse / sovietice.
Grupul Wagner pune la dispoziţia „angajaţilor” şi, după caz, unor combatanţi parteneri precum ofiţeri ai armatei lui Bashar al Assad, baze de antrenament pe teritoriul Rusiei, combatanţii fiind remuneraţi cu sume cuprinse între 3.000 şi 5.000 de dolari. Totodată, în caz de deces, discreţia familiei este recompensată cu 50.000 de dolari.
Pentru deplasarea în teatrele de război sunt folosite în principal mijloace aeriene, spre exemplu cele ale companiei Charm Wings, supusă sancţiunilor internaţionale de către Statele Unite ale Americii. Compania menţionată a efectuat peste 50 de de zboruri pentru transferul din Rostov a trupelor Wagner implicate în teatrul de război sirian. Pentru a fi dificil de verificat de către autorităţile aeronautice internaţionale, sau cele americane în particular pentru aeronavele Boeing, avioanele utilizate de Charm Wings au fost achiziţionate din state din Orientul Mijlociu, fiind vizate în fapt cele cu un istoric dubios sau incomplet, sau au fost subînchiriate de la companii din spaţiul ex-sovietic. Multe dintre aeronavele provenite din fostul URSS aparţin unor companii suspecte de a fi paravan pentru operaţiunile clandestine a serviciilor secrete ruse.
Fără a avea pretenţiile unei analize obiective, pentru că aura de mister în care este învăluit puiul GRU este încă solidă, să facem mai departe o scurtă trecere în revistă a modului în care activitatea Wagner este percepută în prezent, în contextul conflictului deschis din Ucraina, în principalele zone de conflict non-europene în care a fost raportată prezenţa combatanţilor.
Pentru început trebuie subliniat că, dintre toate teatrele de război în care sunt (sau au fost implicaţi mercenarii Wagner) și la care nu am făcut referire detaliată, contingente numeroase de luptători au fost retrase rapid de la începutul lunii ianuarie, împreună cu armamentul greu, către destinaţii necunoscute la momentul respectiv. Destinaţia necunoscută s-a dovedit recent a fi Ucraina, regiunile Crimeea şi Donbas fiind deja „o a doua casă” pentru Wagner. Plecarea mercenarior Wagner a fost constatată și în Libia, Liberia, Nigeria, Republica Centrafricană, în general regiuni de interes geo-strategic pentru planul de expansiune global al Kremlinului. Fenomenul a fost însoţit şi de o puternică campanie de recrutare din rândul combatanţilor „parteneri”, fiind angajaţi în principal veterani sirieni, pe care sărăcia şi lipsa oricărei perspective de normalitate în ţara natală îi menţin pe calea războiului ca mod de viaţă. Noii angajaţi sunt remuneraţi cu aproximativ jumătate din salariul unui rus / caucazian rusofon.
Deşi conflictul din Ucraina este unul incipient şi limitat momentan, „fapte de arme”, cu ironia de rigoare, au fost atribuite unor mercenari Wagner, cel mai mediatizat, inclusiv în scopuri propagandistice, a fost eşecul unei miniarmate de mercenari trimisă la Kiev pentru a asasina membrii guvernului şi pentru a-l înlătura de la conducerea statului pe Zelenski. Cei 400 de combatanţi ar fi fost însă interceptaţi de armata urcraineană în baza unor informaţii precise şi ucişi în lupte de stradă. Grupul care a înregistrat acest eşec ar fi fost însă singurul deplasat în afara regiunilor autonome Lugansk şi Donbass, în cele două regiunii fiind prezenţi peste 4.000 de luptători Wagner.
Este probabil ca în viitorul apropiat, după modelul implementat în unele state din Africa, trupele Wagner să se consolideze militar în Donbas şi Lugansk, dar şi informativ, fiind raportate preocupări ale acestora pentru constituirea unor reţele informative locale care să furnizeze materiale utile Kremlinului.
Deşi în prezent conflictul dintre Ucraina şi Rusia este capul de afiş al tuturor mijloacelor de informare în masă, este foarte important să nu ignorăm faptul că unități Wagner sunt în continuare active şi ofensive în state precum Sudan, Republica Centrafricana, Libia, Zimbabwe, Angola, Madagascar, Guineea, Guineea Bissau, Mali, Mozambic şi Burkina Faso, unde promovează interesele strategice şi economice ruse. Nu trebuie ignorat nici aspectul economico-comercial al grupului, Wagner autofinanţându-se parţial prin trafic de diamanate provenite din Africa.
Implicarea militarilor Wagner în afaceri de stat în Africa şi destabilizarea unor regiuni întregi pentru a disponibiliza accesul la resurse subterane, precum şi infracţiuni îndreptate împotriva persoanei (torturi, execuţii, maltratarea unor prizonieri) au condus la includerea unor luptători pe liste de restricţii internaţionale.
