Republica Democrată Georgia și-a proclamat independența la 26 mai 1918, iar în martie 1921 a fost ocupată de Armata Roșie. Un an mai târziu, Georgia a fost „încorporată” ca republică unională a URSS, redobândindu-și independența, după destrămarea URSS, la 9 aprilie 1991. În acelaşi an, una din regiunile georgiene – Osetia de Sud, şi-a declarat independenţa, iar în 1993, Abhazia s-a separat de facto de Georgia.
Osetia de Sud
Tensiunile între georgieni şi locuitorii Osetiei de Sud au început să apară în 1988, pretextul acestora fiind o interpretare diferită a istoriei, respectiv perioada în care s-au stabilit oseţii în teritoriul locuit în prezent. Pe acest fond, a fost creată o formaţiune politică regională, care pleda pentru obţinerea autonomiei, refuzată de Tblisi.
Neînţelegerile au degenerat într-un conflict militar în care au fost implicate trupe sovietice / ruse şi georgiene, şi care s-a derulat între 1991 şi 1992. Acesta a condus la părăsirea masivă a zonei atât de etnici georgieni, cât şi de oseţi. În 1992, Federaţia Rusă a girat un armisiţiu între Tskhinvali şi Tblisi, respectat relativ până în 2004, când Georgia a reîncercat preluarea controlului asupra zonei. Pe lângă intenţia de reîntregire a teritoriului, autorităţile georgiene erau nemulţumite de creşterea prezenţei militare, politice şi economice ruse în zonă.
Abhazia
Situată în nord-vestul Georgiei, între Marea Neagră, munții Caucaz și Rusia, Abhazia a fost cunoscută drept destinația de vacanță de top a elitei sovietice. Istoria Abhaziei a fost dintotdeauna strâns legată de cea a Georgiei, însă tensiunile etnice s-au accentuat o dată cu începerea destrămării URSS. În timp ce georgienii își doreau obținerea independenței, abhazii se împotriveau ideii.
În războiul dintre Tbilisi şi Sukhumi au existat victorii ale ambelor părți, în confruntările iniţiale, teritoriul regiunii separatiste fiind controlat de georgieni. Ulterior, separatiştii au lansat noi ofensive, cucerind mare parte a teritoriului republicii nerecunoscute. Liderul georgian de la acea vreme, Eduard Shevardnadze, a acuzat Rusia că a furnizat sprijin rebelilor şi că a încurajat separatismul.
În 1993, confruntările au escaladat, ambele părţi fiind acuzate de organizaţii internaţionale de grave încălcări ale drepturilor omului. În timp ce forţele georgiene au fost acuzate de jafuri, separatiştii au dus o „campanie de curățare etnică”, atât prin uciderea minorităţilor, în special georgieni, cât şi prin alungarea acestora din regiune, această campanie de curăţare etnică fiind recunoscută ca atare de OSCE.
Încordarea nu s-a manifestat doar în relaţie cu statul georgian, o situaţie deosebită fiind înregistrată în 2014, „preşedintele” Aleksandr Ankvab fiind îndepărtat din funcţie în urma unor proteste şi acuzat că are o politică prea liberală în relaţie cu etnicii georgieni din zona Gali, susţinându-se că astfel contribuie la diluarea identităţii abhaze.
Războiul din 2008
Tensiunile dintre Georgia şi Federaţia Rusă au crescut constant de la declararea independenţei celei din urmă, în 2008 Moscova utilizând pretextul apărării acestor teritorii pentru a lansa o invazie pe scară largă a statului vecin. Operaţiunea a trecut dincolo de hotarele celor două „republici” separatiste, fiind denumită de fostul preşedinte rus, Dmitri Medvedev, „operaţiune de impunere a păcii”. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că Armata rusă a menţinut controlul direct asupra regiunilor separatiste şi a fost responsabilă pentru abuzurile grave din aceste zone. După semnarea unui armistiţiu mediat de Nicolas Sarkozy, preşedintele francez la acea vreme, forţele ruse au început o retragere parţială.
Cu toate că cele două regiuni au luptat pentru autonomie, inclusiv decizională, influenţa rusă s-a consolidat, în special după „recunoaşterea independenţei” celor două republici. Osetia de Sud este semidependentă de Rusia, iar Abhazia devine din ce în ce mai legată de statul rus.
După recunoaşterea independenţei în 2008 de către autorităţile ruse, între Sukhumi şi Moscova au fost semnate mai multe „acorduri”, fiind vândute mai multe obiective strategice, iar paza frontierei fiind cedată Rusiei. În plus, în 2014, a fost formalizată cooperarea militară cu Federaţia Rusă, fiind semnată o înţelegere care prevedea unirea forţelor militare ruse şi abhaze, iar în 2020, a fost parafat un acord pentru crearea „unui spaţiu socio-economic comun”.
Surse
bbc.com/news/world-europe-18175030
news.bbc.co.uk/2/hi/europe7582164.stm
dw.com/en/south-ossetia/t-39068166
carnegieeurope.eu/2018/12/03/abkhazia-stable-isolation-pub-77842
