Modul în care a gestionat acţiunea de salvare l-ar putea afecta pe președintele Turciei la urne. Acesta va face totul pentru a-și păstra puterea.
Turcia, construită pe baza secularismului lui Mustafa Kemal Atatürk, pe cale de a împlini un secol de existență, se confruntă cu unul dintre cele mai dramatice momente din istoria acestei republici care a succedat Imperiului Otoman. Nu numai din cauza cutremurului care a distrus orașe și care a ucis mii de oameni, ci și din cauza crizei economice și a imensei instabilități politice.
Președintele țării, Recep Tayyip Erdoğan, a subminat deja democrația turcă prin slăbirea instituțiilor, concentrarea puterilor, cenzurarea presei și persecutarea opozanților. Pentru a rămâne la putere după mai bine de două decenii, acesta va trebui să câștige alegerile programate în luna mai. Planurile de a construi o nouă Turcie, mai religioasă, tot mai diferită de secularismul pus în aplicare de Atatürk, vor putea fi menținute doar printr-o victorie.
Un exemplu în aceasta direcție este transformarea fostei catedrale bizantine Sfânta Sofia, care devenise muzeu pe vremea lui Atatürk, din nou într-o moschee, așa cum s-a întâmplat pe vremea otomanilor.
Alegerile nu vor fi tocmai libere cu un autocrat precum Erdoğan la conducerea țării. Opozanții vor avea de înfruntat o serie de restricții. Nici nu știm dacă rezultatul va fi respectat în cazul înfrângerii președintelui, care se va folosi de toate mecanismele pentru a nu preda puterea. Ce s-a întâmplat la Istanbul, unde Erdoğan nu a acceptat victoria unui opozant. A fost nevoie să se organizeze un nou vot și chiar și așa opoziția a câștigat, cu un avantaj de aproape un milion de voturi, spre disperarea președintelui.
Acest primar al Istanbulului, Ekrem İmamoğlu, poate fi chiar adversarul lui Erdoğan în cursa prezidențială. Membru al CHP, un partid de centru-stânga mai laic şi cu rădăcini în kemalism, este popular și în măsură să câștige alegerile. Alte alternative ale opoziției ar fi primarul Ankarei, Mansur Yava, tot din CHP, și liderul partidului, Kemal Kılıçdaroğlu.
Pe lângă forţa opoziției – care controlează primăriile principalelor orașe, precum Istanbul, capitala Ankara și frumoasa metropolă Izmir (fostă Smirna) de la Mediterană – Erdoğan trebuie să facă față gravei crize economice. Inflația a ajuns la 60% pe an, iar lira (moneda turcă) se devalorizează accentuat.
Operațiunile de salvare și cele umanitare de după cutremur, pe lângă lucrările de reconstrucție a zonelor afectate, ar putea fi, de asemenea, hotărâtoare pentru viitorul lui Erdoğan. În aceste prime zile, liderul turc a fost aspru criticat pentru implicarea sa în operațiunile de salvare.
În trecut, premierul de la acea vreme, Bülent Ecevit, a desfășurat o activitate calificată drept un fiasco după cutremurul din 1999 și nu a supraviețuit. În mod ironic, același lucru s-ar putea întâmpla și cu Erdoğan. În același timp, ca și premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, liderul turc nu poate fi niciodată considerat a fi mort politic, cu atât mai mult într-o națiune din ce în ce mai puțin democratică.
Sursa foto: Presidency of the Republic of Türkiye / tccb.gov.tr
