Evenimentele din Orientul Mijlociu se transformă într-un război care nu mai poate fi evitat. Mai mult, contextul actual include și un război precum cel declanșat de Rusia în Ucraina, fără a uita tensiunile din Asia care implică China, Statele Unite, Taiwan, Coreea de Nord și Coreea de Sud. Un butoi de pulbere geopolitic care vede alternarea alianțelor și mai ales acorduri neoficiale între părți. Lăsând la o parte rolul unor țări precum Iranul, despre care nu mai există nicio îndoială în ceea ce privește implicarea în conflict, câteva publicații internaționale analizează contextul și încearcă să scoată în evidență rolul unor alte state din regiune în acest nou conflict.
Il Messaggero: Israel-Hamas, echilibrul delicat al lumii arabe
Cine este cu cine? Cine este împotriva cui? Pentru a încerca să clarifice lucrurile, în urmă cu 9 ani, jurnaliștii americani Joshua Keating și Chris Kirk au publicat pe Slate un panou cu emoticoane. Un experiment eficient preluat și de The Post. Față de 2014, s-au schimbat multe lucruri, începând cu sfârșitul ISIS și stabilizarea crizei siriene. Dar, în esență, structura alianței conturată de Slate, o mass-media liberală americană, pare fie aceeaşi, cu excepția apropierii clare a Iranului de Hamas și a unei echidistanțe mai marcate a Turciei față de Hamas și Israel.
Printre susținătorii explici ai Hamas, pe lângă Iran, putem considera și Hezbollahul, în timp ce Israelul şi-a consolidat alianțele cu Statele Unite și Europa. Trebuie subliniat și rolul Arabiei Saudite, care în 2014 era un aliat apropiat al SUA, dar cu siguranță nu şi al Israelului, în timp ce acum, cei trei pot fi plasați în același subset al Orientului Mijlociu. Iar mulți analiști explică ofensiva Hamas ca fiind călăuzită de dorința de a arunca în aer acea masă care ar bloca multe dintre liniile de acțiune ale celei mai extremiste fracţiuni a palestinienilor. Și statul Palestina, sau ce rămâne din OLP? Mizează pe sprijinul Irakului, Turciei și Arabiei Saudite însăși, dar într-o perspectivă anti-Hamas.
Cumhuriyet: Misiunea Turciei privind Orientul Mijlociu
După atacul surpriză organizat de Hamas împotriva Israelului, a fost lansat un bombardament aerian pentru a distruge în totalitate Fâşia Gaza. Raportorii Naţiunilor Unite consideră această operaţiune ca fiind una de„pedepsire colectivă”.
Israelul, care doreşte să distrugă capacitatea militară a Hamasului, a masat la graniţa cu Fâşia Gaza sute de mii de militari pentru a lansa o operaţiune terestră. În acest cerc vicios al războiului din Orientul Mijlociu, care ar putea atrage şi ţările din regiune, Ankara a transmis un mesaj echilibrat încă din prima etapă a crizei. Preşedintele Recep Tayyip Erdoğan, a lansat ambelor părţi un apel la reţinere în privinţa atacurilor împotriva populaţiei civile şi la moderaţie.
De asemenea, Erdoğan a vorbit despre dorinţa Turciei de a-şi asuma rolul de mediator în conflictul dintre Israel şi Palestina. Există într-adevăr vreun rol pe care Ankara poate să-l joace în ceea ce priveşte instaurarea unei păci durabile?
Relaţiile dintre Turcia şi Israel au fost rupte în anul 2010, odată cu criza Mavi Marmara, iar în ultima perioadă existau semnale că se îmbunătăţesc. Anul acesta, în luna septembrie, la reuniunea Naţiunilor Unite de la New York, Erdoğan şi Netanyahu s-au întâlnit pentru prima dată faţă în faţă.
În probleme precum Azerbaidjanul, competiţia cu Iranul, normalizarea relaţiilor Israelului cu Arabia Saudită, cele două ţări sunt pe aceeaşi linie. În plus, şi proiectul gazoductului dintre Israel şi Turcia, pare că este important pentru Ankara.
Faptul că Ankara nu defineşte Hamasul drept organizaţie teroristă, că liderul Hamas are un birou la Istanbul, iar conform unor supoziţii, liderii Hamas ar fi pirmit cetăţenie turcă, toate acestea ar putea umbri în ochii opiniei publice neutralitatea Ankarei.
În această săptămană, Erdoğan, în discursul său a criticat în mod deschis faptul că SUA au trimis în regiune un portavion pentru a sprijini Israelul, aşa cum a făcut şi când a atras atenţia asupra prezenţei SUA în regiune, declarând „Ce treabă au bazele militare americane în Siria?”.
Problema palestiniană este o problemă destul de sensibilă pentru opinia publică din Turcia. Dacă Turcia, care şi-a asumat rolul de mediator la începutul războiului civil din Siria, ar învăţa din pericolele serioase care s-au aglomerat astăzi la frontiera sa, ar fi un bun început.
Le Monde: Dilemele Qatarului. Aliat al SUA în Orientul Mijlociu și țară gazdă a liderilor Hamas
Aliat apropiat al Washingtonului, care și-a instalat acolo comanda militară regională, CentCom, Qatarul găzduiește și biroul politic al Hamas și menține relații strânse cu Iranul. Acest echilibru îl face un mediator privilegiat între Israel și Hamas. Dar pentru că Doha consideră statul evreu „unicul responsabil” pentru escaladarea începută la 7 octombrie după atacul Hamas, devine ținta unor critici tot mai mari.
Doha a dezvoltat atât relațiile cu Iranul, precum și cu mișcările islamiste din regiune, mizând pe faptul că acestea îi vor fi utile pe viitor.
Însă Doha s-a apropiat, de asemenea, de Israel, care și-a deschis o reprezentanță comercială în 1996, după care a închis-o. Acest fapt a stârnit opoziția altor state din Golf și din regiune, care au căutat să pedepsească Qatarul prin impunerea unei blocade din 2017 până în 2021. Acești actori au devenit de atunci esențiali în Orientul Mijlociu, iar Qatarul – un mediator privilegiat în serviciul americanilor.
În 2012, în timpul Primăverii Arabe, Washingtonul i-a cerut Qatarului să-i găzduiasă pe liderii Hamas, inclusiv pe Khaled Meshaal, pentru ca aceștia să nu găsească refugiu în Siria sau Iran. În același timp, Qatarul menține bune relații cu Autoritatea Palestiniană, și a devenit finanțatorul Fâșiei Gaza, plătind – cu aprobarea americană și israeliană – salariile funcționarilor publici, ajutoare pentru familiile defavorizate și combustibilul administrației. Medierea Qatarului și a Egiptului a contribuit la stingerea mai multor conflicte dintre Israel și Hamas.
De data aceasta, Doha investește eforturi, împreună cu americanii, pentru eliberarea celor aproximativ 150 de ostatici deținuți în Fâșia Gaza.
Sursa foto: Hadi Mohammad/Wikipedia
