Armand Goșu este unul dintre cei mai buni specialiști europeni în ceea ce rușii numesc Russkiy Mir, care înseamnă, literalmente, lumea rusă. Goșu este doctor în Istorie la Universitatea din Moscova. A fost corespondent BBC în capitala rusă și acum predă istorie și politică rusă la Universitatea din București. Proaspăt întors din Ucraina, a fost intervievat de mai toate radiourile și televiziunile din țara despre ultima amenințarea rusească la adresa Ucrainei.
Una dintre informațiile mai interesante oferite de acest observator lucid al spațiul fost sovietic se referă la motivațiile care ar explica comportamentul lui Putin. De ce liderul rus a decis să acționeze chiar acum? Între alte, pentru că Ucraina reduce din ce in ce mai mult diferențele între armata ei și cea a lui Putin. În 2014, forțe armate ruse mai mult sau mai puțin regulare au intrat în teritoriu ucrainean precum cuțitu-n brânză. Situația s-a schimbat. Chiar dacă Rusia deține în continuare superioritatea, armata ucraineană „este mult mai bine pregătită, mult mai bine înarmată”, a explicat profesorul.
„Cred ca presiunea [din partea Rusiei] se datorează parțial faptului că armata ucraineană a cumpărat drone turcești Bayraktar, care acum un an și-au demonstrat eficacitatea în Caucaz, în războiul din Nagorno-Karabah dintre Armenia și Azerbaidjan. O bună parte a victoriilor azerilor s-au datorat armamentului cumpărat din Israel și din Turcia, împotriva căruia Armenia a folosit armament rusesc care n-a rezistat”. Ucraina a folosit dronele turcești pentru prima dată în octombrie pentru a distruge echipamente de artilerie ale rebelilor pro-ruși în regiunea Donbas. Acest avans substanțial în capacitățile militare ucrainene l-a enervat pe Putin, care vede cum accesul la o tehnologie mai bună ar putea înclina balanța în favoarea Kievului.
„Pentru Putin și pentru generalii ruși, faptul că pe teritoriul ucrainean se află consilieri militari canadieni, britanici și americani, faptul că armata ucraineană a primit armament letal modern antitanc și rachete noi și faptul că militarii ucraineni sunt mult mai bine antrenați este un mare semnal de alarma”, a notat Goșu. „Putin are două opțiuni: poate forța situația acum, când încă care un avantaj tactic, sau să riște să se piardă acest avantaj în următorii cinci ani și să fie înfrânt”.
Un alt factor care ne poate ajuta să înțelegem de ce se grăbește Putin cu Ucraina este efervescența vieții democratice în această țară. De când Putin a ripostat militar la revoluția pro-occidentală de pe piața Maidan, ucrainenii trăiesc o mobilizare patriotică fără precedent, care nu prea are de-a face cu orgie de șovinism despre care vorbește presa oficială din Rusia. În centrul Kievului, un zid imens cu fețele celor 15 000 de morți ucraineni în războiul început în 2014 de Rusia. Ucrainenii din toate clase sociale și origini au început să se pregătească pentru eventualitatea unei rezistențe partizane contra o putere ostilă pe care o identifică cu represiune și arbitrarietatea impuse de Putin în țara lui.
Aceasta redeșteptare națională vine la pachet cu un avânt civic fără punct de comparație în regiunea. „Acum ucrainenii se identifică prin opoziție față de ruși”, mi-a zis Goșu într-o convorbire telefonică. „Ei se consideră un stat european care crede în democrație și nu acceptă autoritarismul. Viața politică din Ucraina este caracterizată de agitația, de scandaluri de corupție. Nu exista un regim care să controleze partidelor politice prin servicii secrete, care să arunce oameni în pușcării cum se întâmplă în Rusia.” Acest val libertarian întrece linii divizorii etnice și lingvistice. Mulți ucraineni ruși sau rusofoni în numele căruia vorbește Putin nu mai vor să fie parte unei Rusii Mari guvernată de călăi, chiar dacă călăii vorbesc limba lor maternă.
Și aceasta este o mare problemă pentru Putin. Pe de o parte, spune Goșu, pentru că „poți doborî avioane și să arunci în aer tancuri, dar e mai greu să împuști ideea de democrație și libertate.” Mai mult, „Ucraina a devenit un exemplu pentru ruși”. Putin a ajuns la putere în anul 2000 cu un „contract social care prin care oameni au renunțat la libertățile cu condiția că își vor primi pensiile la timp și salarii mai bune”. Dar economia rusească nu mai funcționează de mult și Putin a încetat să-și onoreze partea sa din acord. Rușii se uită cu interes și fascinație la efervescenta democratică în care trăiește Ucraina. Putin știe acest lucru si se teme ca îi voi cere la fel în alegerile din 2024.
Un element cheie al propagandei rusești despre Ucraina este presupusă natura fascistă și antisemită ai societății și partidele pro-occidentale din Ucraina. Goșu consideră aceste acuzații „o aberație”, și amintește că Ucraina l-a ales recent pe Volodymyr Zelensky, un evreu, președintele țării. Prim ministrul ucrainean este Volodymyr Groysman, și el evreu. Așa cum a scris Gabriel Andreescu într-un articol despre acest subiect, „Ucraina a devenit a doua țară în lume, după Israel, unde și președintele, și primul ministru, sunt evrei.”
Andreescu a mai adaugat ca acest fapt „nu a împiedicat autoritățile de la Moscova să acuze de fascism și antisemitism întreaga societate ucraineană; și nici preluarea acestora de lumea întreagă.” Și a ajuns la o concluzie ai cărora implicații depășesc subiectul Ucrainei: „sensibilitatea Occidentului la manipulare reprezintă o vulnerabilitate geo-strategică.”
